Toată ziua am stat cu ochii pe ceas să se facă ora 16.00 fix să o tai de acasă la ţară pentru două zile de chef şi relaxare. Plec fără să mă uit în urmă, sau să-mi pese câtuşi de puţin de orice altceva în afară de mine şi buna mea dispoziţie. Am avut o săptămână mizerabilă la servici, acum e rândul meu. Duminică este şi ziua mea. Pregătirile am început să le facem încă de joi după masă.
Când va apare acest post eu voi fi probabil în maşină pe drum.
Nu voi lipsi şi din online, iau calculatorul cu mine.
Vă doresc şi vouă un sfârşit de săptămână minunat!
 

Şade baciu’ în mijlocul mioarelor p’un picior de plai şi gândea la necontenirea vieţii în toate formele câte sunt.
De după coama unui deal din apropiere apare un OZN care se apropie cu o traiectorie zigzagată, luminează aiuritor în toate nuanţele spectrului şi deschide o trapă.
Sub privirile neclintite ale lu’ nea Ion din trapă iese un soi de trompă translucidă care coboară spre pajişte şi una câte una aspiră toate oile ciobanului, inclusiv catârul şi pe cei doi dulăi.
În timp ce Ion o privea mai departe fără să clipească măcar, trompa se retrage, trapa se închide în urma ei, straniul obiect zburător începe iaraşi să lumineze ameţitor şi aşa cum a venit, dispare zigzagând la orizont.
După câteva clipe de tăcere adâncă, nea Ion, în continuare sprijinit în toiag, cu privirea aţintită spre locul unde disparuse OZN-ul grăieşte:
“No, apăi să nu-ţi fut eu gâtu mătii…”